"Minte-ma frumos!" sau "Adevarul mai presus de toate!" ?

“Prefer adevarul dureros,in locul unei minciuni frumoase.”
Mereu aud afirmatia asta si, cu riscul de a ma insela, ma intreb : Oare? Ne dorim sa auzim, in orice circumstante, doar adevarul pur?Sau se afla si o urma de ipocrizire in respingerea unui adevar cosmetizat, care ne-ar salva inima de o durere in plus?
Cu riscul de a parea lasa sau incapabila de a infrunta realitatea, cred ca uneori avem o nevoie acuta de minciuna. Bineinteles,nu putini vor fi cei ce ma vor contrazice. Insa toti suntem oameni.Oameni cu slabiciuni, sensibili, oameni care alearga toata viata dupa un minut de fericire..
Si cum asteptam cu totii sa ni se promita luna de pe cer,sa auzim vorbe dulci,sa auzim cat de frumosi suntem,cat de inteligenti,cat de indispensabili pentru o persoana..Sa stim ca reprezentam centrul universului cuiva.Ca,pentru acea persoana,defectele noastre sunt insesizabile.Inima noastra doreste vorbe frumoase si promisiuni.Chiar daca uneori nu le crede, dar le cere. Ne fura un suras si ne da aripi sa zburam, desi suntem constienti ca nu tot ceea ce auzim e adevarat.Am prefera sa fim mereu sinceri, pragmatici, sa nu ne imaginam, sa nu speram?Doar pura realitate, fara vorbele siropoase?Cand stim atat de bine ca tocmai acestea ne tin in viata, ne tin inima in priza..

Sa analizam o situatie.
Doi oameni traiesc o frumoasa poveste de iubire, totul e roz si nici prin cap nu le-ar putea trece ca partenerul/partenera le-ar putea fi vreodata infideli. Si,totusi,se intampla. Iau cazul in care EL este cel care inseala. Fara vreun motiv anume, mi se pare mai plauzibil.Intr-o seara petrecuta "cu baietii", sub influenta unor pahare, o fata superba nu-l mai scapa din ochi. Desigur, o iubeste pe prietena lui.Dar fata i se baga pe sub piele si prietenii ii spun ca asemenea ocazii nu se pot pierde. Si petrece noaptea cu ea.Nu-i gasesc nicio circumstanta atenuanta, cu siguranata iubirea e primordiala, mai presus de influentele externe.Insa am vrea oare sa aflam noi aceasta aventura a lui? Am tine cont de proverbul :”Greseala marturisita e pe jumatate iertata.” ?Ma indoiesc. Poate am trece peste si relatia ar continua.Dar ata iubirii si a increderii a fost rupta si innodata.Si nodurile for ramane mereu acolo, dovezi ale infidelitatii.Sau ar fi fost mai bine sa nu aflam nimic, caci..ce nu stim, nu ne afecteaza?Poate ca da, poate ca nu.Dar sa incercam sa nu ne mintim singure si sa analizam situatia la rece si ce si-ar dori sufletul, nu mintea noastra.

Alt caz. Alta sfera emotionala. Un copil este adoptat la o varsta foarte frageda, poate chiar la scurt timp dupa nastere. Creste intr-un anumit univers, se dezvolta mintal, spiritual si fizic in sanul acelei familii ce reprezinta pentru el punctul de sprijin, locul unde isi arata temerile si isi marturiseste bucuriile. Apartine, practic, acelei familii.Si, la varsta adolescentei-cand,se presupune, este de ajuns de mare pentru a intelege unele lucruri, afla ca totul este fictiv, tot ceea ce-l inconjoara nu-i apartine, ca el nu a fost un copil dorit, cum a crezut mereu.Un real soc emotional. Poate ca s-ar revolta impotriva parintilor adoptivi, i-ar acuza si ca ar dori sa-i cunoasca pe cei adevarati. Cu siguranta universul creat in jurul acestui copil s-ar narui, poate ca n-ar reusi niciodata sa se regaseasca pe el insusi, mereu intrebandu-se cine este cu adevarat.Si, toate acestea, pentru ce?Care este scopul?Aflarea adevaratelor origini,pentru a nu trai o viata in minciuna?Sincer, cred ca e prea mare pretul platit. Cred ca viata si-ar putea continua cursul normal si daca totul ar fi ingropat in negura uitarii. Cred ca parinti nu ii numesti pe cei ce te nasc, ci pe cei ce te cresc.Nu pe cei ce ti-au oferit in dar viata, ci pe cei ce te invata ce este viata, care ar face orice pentru a ti-o proteja..Pe cei iti ofera un loc in lume, pe cei in ale caror brate te-ai refugiat cand nu mai aveai niciun sprijin, nu pe cei ce te-au dat destinul, pentru ca el sa hotarasca ce va face cu tine.

Care este alegerea cea mai buna?Ce ne dorim realmente?Sageata taioasa a adevarului sau balonul minciunii, care ne protejeaza pentru o vreme de tot veninul ce ne inconjoara, dar care s-ar putea sparge oricand?

Nu am chef azi..

In ultimul timp, propozitia asta se afla pe buzele celor mai multe persoane din jurul meu si, recunosc ,o regasesc si pe buzele mele. Parca ar fi o melodie pusa pe repeat. Oamenii si, ce e cel mai ciudat, adolescentii prefera sa-si petreaca timpul in fata calculatorului.
Suntem hipnotizati parca de monitor, chiar daca uneori doar ascultam muzica si, cand ne mai amintim, dam un refresh,pentru a avea activitate.Sau, intr-un caz mai fericit ,deschindem televizorul ori urmarim vreun film ,cu o punga mare de cipsuri langa.Si,avand ca motto preferat :“Somnul e sacru”,ne petrecem mai mult de jumate de zi in pat,ca,deh,e calduros si lenea e cucoana mare. Nu ne dau seama ca asa trec zile,ani si se incheie perioada cea mai frumoasa din viata noastra.Cand ne vom mai intalni cu atata libertate?Cu timpul pretios pe care,din nefericire,nu stim sa-l petrecem?Nu vom avea destul timp sa vegetam in casa cand o sa fim babute si mosneguti? Atunci o sa-i sfatuim pe altii :”Distreaza-te,mama,acum cat mai poti!Cand o sa fii ca mine..”.
Am o stare de pesimism si mi-e ciuda..Urasc momentele astea in care efectiv pierd timpul aiurea,fara niciun scop precis.Unde mai pui ca afara e frig si e gri.Si totusi sufletul meu refuza sa-si schimbe culorile vii in griul fad..
Wake up ! Viata nu e atat de lunga incat sa ne permitem luxul de a nu profita de fiecare secunda!

Exista o a doua lume

Astazi am vazut un reportaj care mi-a atras atentia: existenta unei alte lumi.Si nu,nu era science fiction.Era cat se poate de..real, sau, mai bine zis, virtual. Este vorba despre o lume virtuala, numita Second Life.

Ce este Second Life/ Lumea virtuala?

Second Life reprezinta o lume virtuala 3-D construita si detinuta in totalitate de catre rezidentii ei. De la deschiderea ei catre public in anul 2003, lumea virtuala s-a dezvoltat exploziv fiind astazi locuita de 5,755,083 de oameni de pe intreaga planeta.

- Din momentul in care patrunzi in aceasta Lume vei descoperi un continent digital vast, plin de oameni, distractie, experiente si oportunitati. Probabil ca vei descoperi parcela perfecta de pamant pe care sa iti construiesti casa sau sa pui bazele propriei afaceri odata ce o explorezi un pic.
- Vei fi de asemenea inconjurat de Creatiile colocatarilor. Deoarece rezidentii au drepturi asupra propriilor creatii digitale, ei pot cumpara, vinde si pot face schimb cu alti rezidenti.
- In mod obisnuit pe Piata se desfasoara lunar tranzactii de milioane dolari americani. Acest comert este realizat cu ajutorul unei unitati tranzactionale specifice Lumii, si anume dolarul Linden, care poate fi convertit in dolar american in cadrul mai multor schimburi online, prospere, de dolari Linden.
Bine ati venit in Second Life! Asteptam cu nerabdare sa va vedem in aceasta Lume

( sursa : http://www.secondliferomania.com )

Personal, consider ca aceasta lume virtuala are punctele ei forte, dar cu siguranta si mari dezavantaje.
Intr-adevar, te sustragi din cotidianul monoton si patrunzi intr-o lume noua, unde poti sa-ti indeplinesti toate visurile si sa treci peste prejudecatile vietii reale.Caci, in aceasta “second life”, fiecare poate sa faca ce vrea, fara sa dea socoteala.Exista un mentor, caruia poti sa i te plangi de comportamentul neadecvat al unuia dintre membri, si in functie de gravitatea faptelor, acesta poate fi eliminat. Dar poate intra cu o noua identitate. Cunosti lume noua din toate partile mapamondului, esti invitat la petreceri organizate de cei de aici, te distrezi fara sa mai fi impovarat de complexe si inhibitii.Trebuie doar sa-ti alegi un avatar pe care poti sa-l manuiesti cum vrei.Avatarul este o proiectie a ta in acea lume, dar nu e obligatoriu sa-ti semene.Si unde mai pui ca poti sa iti alegi hainutele pe care le doresti -platite cu dolari Linden.
Unii chiar obtin sume importante de bani facand afaceri imobiliare sau de alte tipuri.
Nu este un joc, nu concurezi cu nimeni, nu trebuie sa obtii puncte.Este, pur si simplu, o a doua viata.Unii oameni marturiseau ca isi petrec mai mult de 12 ore in “second life”.Acolo leaga prietenii, participa la petreceri, se indragostesc..Acolo traiesc.
Dar exista pericolul ca incet,incet sa se produca o iminenta dezumanizarea.Vom deveni sclavii calculatorului in adevaratul sens al cuvantului. O sa ajungem sa confundam lumea virtuala cu cea reala si poate chiar s-o preferam pe prima. O sa uitam sa comunicam cu persoanele din jur, o sa ne pierdem incredere in propria persoana, obisnuiti fiind sa ne ascundem in spatele monitorului pentru a ne putea da frau liber sentimentelor.
Cred ca ar trebui, intai, sa incercam sa facem lumea reala mai buna, in loc sa ne construim alta.Ar fi un act de lasitate. Si sa nu ne consideram niste mici dumnezei.

Ce credeti despre “Second Life” ?Ati fi tentati sa intrati in ea?

Gânduri de început de blog