Nedreptatea

Nu suport nedreptatea. Cred ca e unul dintre lucrurile care-mi sunt cele mai urate pe lume. Si nu doar cand sunt eu cea vizata, ci in general. Nu stiu daca e din altruism sau bunatate, dar pana si atunci cand urmaresc un film sau citesc o carte, ma enervez cand vad ca un personaj este nedreptatit.
Si cat de des ne lovim de problema aceasta in fiecare zi, fie ca e vorba de scoala, de locul de munca, de vreo situatie din familie ori de persoanele care ne inconjoara.
Ma simt nedreptatita cand sunt trasa la raspundere pentru ceva ce n-am facut. Cand vad ca in jurul meu totul se invarte in jurul banilor, al pilelor de tot felul. Cand e mai important ce e mama sau tatal cuiva, decat ce are in cap. Si cand persoanei respective ii sunt mai mult recunoscute meritele decat mie (nu stiu daca e invidie, dar eu o simt ca pe o nedreptate). Cand nu mi se da sansa sa fac un anumit lucru, chiar daca stiu ca pot. Cand cineva isi face o parere despre mine, poate eronata, si nu mi se ofera ocazia sa arat cum sunt cu adevarat. Cand cineva profita de pe urma mea si nu primesc nici macar un: "Multumesc" inapoi. Cand ajut si nu sunt ajutata.
Lista ar putea continua. Avem n motive in fiecare zi pentru a ne simti nedreptatiti. Doar ca e cam ambigua situatia..Poate un lucru considerat de tine nedrept, este cat se poate de corect vazut prin ochii altcuiva. Nu putem fi obiectivi, mai ales cand e vorba de propria persoana.