Destinul

Mi se pare o dovada de lasitate repetarea obsedanta a propozitiei: “ Asa a fost sa fie.” E doar o justificare. Oamenilor le e teama sa recunoasca faptul ca era in puterea lor sa schimbe anumite lucruri, ca au esuat din cauza propriilor greseli. E mult mai usor sa dea vina pe dorintele providentei.
Eu am o idee bine stabilita despre problema destinului. Ar fi imposibil de crezut ca in tot universul atat de meticulos aranjat si echilibrat, doar viata omului e intamplatoare. Dar cred ca Dumnezeu ne pune in fata anumitor situatii, are facuta doar o schita vaga a vietii noastre. Mai incolo, depinde de noi. Avem liberul arbitru si putem alege calea pe care dorim sa o urmam. Altfel, ar trebui sa ne culcam pe-o ureche, sa fim indiferenti, sa nu mai luptam pentru ceea ce dorim, ca doar ce ne e scris, in frunte ne e pus. Trebuie sa facem tot posibilul pentru a ajunge acolo unde ne-am propus, indiferent cat de indepartate ne par tintele noastre. M-a impresionat o replica spusa de Regina Isabela lui Columb, cand acesta era pe cale sa porneasca in drumul spre descoperirea Americii:"Du-te si cauta-le. Iar daca acele taramuri nu exista aievea, cerul va avea grija sa le zamisleasca anume, spre a te rasplati pentru curajul si speranta ta."