Fericirea

De cele mai multe ori am pierdut binele, in timp ce fugeam dupa mai bine.In cazul meu, cei doi termeni sunt dusmani de moarte.
Ma intreb de ce mereu suntem nemultumiti si niciodata nu putem afirma ca suntem pe deplin fericiti. Nu stiu daca am spus vreodata:"Gata, e de ajuns. Nu-mi mai doresc altceva".
Astazi o fetita pe care am vazut-o la televizor mi-a dat o lectie de viata. Avea lipsa o manuta,de la cot in jos, si degetele de la cealalta. Totusi, era foarte pasionata de pictura. Si a reusit sa isi urmeze visul, avand chiar si doua expozitii. Isi dorea sa ajute copii saraci, care nu au tot ce isi doresc. Moderatoarea a intrebat-o: "Dar tu, tu consideri ca ai tot ce-ti doresti?" Si a urmat un raspuns uluitor: "Multumesc lui Dumnezeu, chiar cred ca am tot ce-mi trebuie pentru a fi fericita." M-a impresionat enorm. Cum ne dam seama in fata adevaratelor probleme cat suntem de norocosi..Si nu stim sa apreciem. Intre multitudinea de dorinte, rugaminti, uitam sa si multumim pentru ce avem. Ar trebui sa ne dam seama ca mereu poate fi mai rau.

Ne alegem tinte false, suntem atrasi de idealuri imposibil de atins si care poate nu ne-ar face fericiti. Alergam mereu dupa ceva, desi nici noi nu stim exact ce reprezinta. Stim doar ca "e tot ce ne dorim", singura cale de a obtine fericirea. Si ce e cel mai ciudat, ceva-ul se transforma rapid in altceva dupa ce il obtinem. Pasiunile ni se schimba, imbatranesc.
Cat de mult am complicat un sentiment atat de simplu, FERICIREA. Cate intelesuri, cate conotatii i-am dat..S-a creat un mit al unei fericiri "perfecte", dupa anumite reguli. Trebuie sa ai aia si aia, sa fii asa si asa. Nu intelegem ca fiecare ajunge la fericire intr-un mod aparte si o intelege diferit, privind-o prin prisma propriei inimi. Ne straduim atat de mult sa atingem fericirea "perfecta" incat cea "reala" se departeaza de noi.
Cred ca am putea fi fericiti daca ne-am multumi sa traim prezentul din plin, fara a ne proiecta in viitor. Daca nu ne-ar mai pasa parerea celorlalti, atata timp cat noua ne este bine. Daca am fi mai buni, mai toleranti. Daca am descoperi miile de motive pe care le avem pentru a zambi. Si daca am face asta mai des. Suntem fericiti cand ne auzim melodia noastra preferata, cand mancam o ciocolata( asta in cazul meu ), cand simtim mirosul parfumului preferat, cand ne amintim momentele placute din trecut. Mi se pare ca am uitat sa zambim, dar am invatat sa ne incruntam.
Fericirea e ceva relativ. Si poate fi inselatoare. Totul depinde de unghiul din care o privesti si de atitudinea pe care o ai.