Goana timpului

Ma sperie trecerea asta ultra-rapida a timpului. Parca ultimul an s-a scurs mai fulgerator ca oricare. Minutele au devenit secunde si saptamanile zile. Inchid ochii si ma trezesc dandu-mi seama ca a mai trecut o luna, o luna in care nu am reusit sa fac nimic notabil. As vrea sa profit mai mult de viata, de anii acestia mai ales. Se spune ca viata de liceu e cea mai frumoasa perioada,toti isi deapana amintirile, povestesc boacanele facute, orele in care chiuleau cu clasa.Astea raman intiparite in inima fiecaruia. Nu zic ca eu n-o sa am ce impartasi nepotilor, poate ca nu realizez, dar peste ani imi va fi dor. Cu siguranta. Dar acum toate par monotone..Fiecare zi e o copie a celei ce a trecut.
Stateam intr-o zi si cautam ceva pe net, cand am dat de un articol despre 8 martie. Reactia mea :” Ah, chiar, tre` sa vina 8 !”. Eram prin aprilie, totusi. M-am speriat. Ce-am facut eu de 8 martie ? Imi aminteam cum am sarbatorit-o in anii precedenti, dar nu reuseam de nicio culoare sa ma intorc la 8 martie 2009. Parca n-am trecut prin ea.
Cred ca s-a comprimat timpul, ceva s-a intamplat.Si nu e doar parerea mea, multe persoane mi-o impartasesc.De n-ar mai trebui sa dormim, am profita mai mult de viata.N-am mai avea vise,ce-i drept.Si au si ele importanta lor..
Cand ma gandesc ca mai am un pic si.. am 18 ani! Imi sunt atat de proaspate in memorie momentele anilor trecuti, incat am ajuns la celebra replica :” parca mai ieri eram un copil” si , iata-ma, mai am un an si-o vara si o sa ma iau la tranta cu viata.
Timpul nu mai are rabdare cu oamenii..A luat-o la fuga si abia putem tine pasul cu el. I-as recomanda sa traga aer in piept si sa-si incetineasca ritmul .L-as ruga, chiar.